Archive for the ‘Scurt’ Category

Mie-mi plac vampirii. Aşa-s eu, mai transilvănean, cu o atracţie ciudată de tot ceea ce e ocult şi paranormal. Dar nu despre asta e vorba. E vorba despre, probabil, cele mai tari fiinţe mitologice după Iisus şi Elodia. Vampirii. Fiinţe care se hrănesc cu sânge uman, au o slăbiciune pentru femei bune ( vampirii femeie nu există, se ştie că femeile nu-s prea bune la vânătoare; tot ce aţi văzut prin filme sunt încercări lamentabile de a arăta că femeile pot fi orice; nu pot ), sunt arşi de lumina solară şi de apa sfinţită / cruce şi se feresc de usturoi ( chestie logică, din moment ce ei merg la agăţat; nu cred că a reuşit cineva să fută după ce a mâncat usturoi ). Dar cred că ştiaţi asta…introducerile faine am auzit că atrag.

Până acum vreo cinci ani, noi românii ne puteam mândri cu o chestie. Cu vampirii. Tot melteanu american / chinez / vietnamez venea în Transilvania ( nu departe de unde locuiesc eu ) pentru a vizita ţara lui Dracula. Cumpăra usturoi, colţi din plastic, tot felul de porcării…afacerile mergeau bine. În 2008 ( acum cinci ani, doh! ) apare ( bleah $%#^@$^@ ) Twilight, această porcărie sinistră care distrugea tot ce a însemnat mitul vampirilor.

…Pauză de făcut poştă pe Kristen Stewart şi de luat în pulă neamul lui Pattison…

De ce îl distrugea? Păi…vampirii ăia nu mai erau nici faini, nici seducători. Erau nişte adolescenţi după tunsoarea cea dintâi a flocilor care străluceau la soare. Da, nu mai erau arşi…străluceau…cu pectoralii la vedere. ( poştă )
Să nu uităm…nu mai erau nici răi. Erau nişte pule blege care umblau a fute…chestie care mi se pare imposibilă din moment ce eşti mort. Dar nah, aici nu comentez că şi Ion Creangă a făcut calul să zboare în povestea lui Harap Alb, dar totuşi s-a pierdut cu prinţul în pădure.

Pornind de aici, meltenii de mai sus nu mai erau speriaţi de vampiri ci îi luau în derâdere. S-au dus afacerile cu usturoi ale lelei Floarea.

Tot de la Twilight a început o modă…şi a luat naştere The Vampire Diaries ( Sau căcările cele din urmă ale vampirilor, moi şi fără Zewa ). Serial despre o domnişoară ( Nina Dobrev, maxim de bunăciune, sper totuşi să se deştepte şi să joace în chestii serioase ) futută de unu’ cu faţă de scândură care se întâlneşte cu un vampir ( Paul Wesley – dacă ştii română, te rog eu să mori ) care are un frate ( Ian Somerhalder – ăsta-i actor bun şi ridică serialul foarte mult ). Se îndrăgostesc, curva de Nina de prin sezonul 3 se uită şi după Ian, mai apar nişte personaje neimportante, nişte vârcolaci, o vrăjitoare nişte vampiri mai vechi şi avem telenovela.

Eu, pentru un căcat de pariu am fost nevoit să văd trei sezoane. Mă credeţi sau nu, de prin sezonul doi, parcă nu-l mai puteam lăsa. Vă rog, nu repetaţi greşeala mea pentru că o să cădeţi în ispită. Pe cât e de idiot, face cumva şi atrage. De abia la finalul sezonului trei mi-am doi genunchi în coaie şi m-am deşteptat.

Şi aici vampirii sunt ca-n Twilight, deşi nu mai strălucest la soare. Acum, au nişte inele, care-i protejează. Măcat atât. Usturoiul şi obiectele bisericeşti nu-i afectează. Sunt afectaţi doar de verbină / vervină / mătrăgună congoleză, o plantă care creşte doar în beci.

Ca să cuprind toate ideile care le am în minte, trebuie să mai scriu încă vreo 20 de pagini. N-am chef. Tot ce contează e că dacă v-aţi uitat la aşa ceva şi încă n-aţi renunţat, v-aş bate cu un dulap ud, v-aş lua prietenele în pulă şi m-aş întoarce în timp ca să vă omor părinţii în timp ce vă concepeau.

Ză End. Foaie verde a bobului…hei mă! … era pula calului.

Tin sa precizez  ca textul nu-i scris de mine ( oricum va dadeati seama ca e prea bun sa fie al meu ) . E scris de PinheadT /2 / shitty2review / ncurgu etc etc. Asta-si schimba identitatea mai des decat isi schimba Pattison tamponul. Deci toate drepturile rezervate lui

Un chien andalou ( 1929 …ohoooo )

Posted: August 9, 2012 in Scurt, SF

Bai deci devin complexat de filmele astea suprarealiste. Nu inteleg nimic din el si ma freaca , si chestia misto e ca degeaba cauti tu explicatia unui gest , cadru..degeaba. Filmele astea sunt ..arta! Sunt Picasso`urile industriei cinematografice .

Un chien andalou e un frantuzesc din `29 , in regia lui Luis Bunel ajutat de Salvator Dali , deci nu are cum sa iasa un film de inteles .

E scurt , are 16 minute , dar sunt cele mai ale dracu 16 minute de film din viata ta.

Scena de debut a filmului e ..socanta.un tip ii taie ochiul prietenei sale cu un briceag ( vezi poza de mai sus ) in timp ce un nor taie luna. WTF?!

Eu nu- in stare sa va explic preabine . Dar am gasit un tip cu o explicatie foarte buna din care o sa citez.

Zenor.Martin ( cinemagia.ro )

„Film de arta sau nu?… Aceasta ar fi cam prima intrebare pe care poti incerca sa ti-o pui dupa ce traversezi rapid acest scurt metraj sa spunem intens si plin de continut „de avangarda”. Su sa-i spunem pe nume, fara menajamente stilistice – dezechilibrat, pentru ca insiruirea anarhica a secventelor care se doresc a fi suprearealiste mi se par doar „mildly disturbing” (usor deranjante). Putem cauta oricate simboluri, interpretari si sensuri ascunse dar ar fi o risipa de timp si chiar ridicol, intrucat Dali si Bunuel nu au intentionat decat sa redea un fel de dicteu cinematografic automat, o pura manifestare a unui potential subconstient eliberat de guvernarea ratiunii.

Si au reusit spectaculos speculand intr-un fel morbid fobiile noastre comune! Sa luam sper exemplu pasajul din debut cu umoarea apoasa scurgandu-se dintr-un ochi taiat cu briciul exploateaza nivelul normal de aihmofobie care se afla in instinctul de conservare al fiecaruia dintre noi. Paralela cu luna pe langa care trece un nor e doar o diversiune pregatitoare pentru impactul psihic de soc si repulsie. Orice incercare de a face alte legaturi la nivelul acestei alegorii e o dovada de snobism critic. O mana taiata in mijlocul strazii – apotemnophobia. Apoi tanatofobia amestecata cu mirmecofobia si entomophobia (furnicile iesind din palma, fluturele cap-de-mort si desigur omniprezenta moarte)… Aproape ca tot filmul miroase a cadaverina. Si pentru ca tot veni vorba, ca fapt divers, ambii actori Pierre Batcheff si Simone Mareuil sau sinucis (actrita dandu-si foc intr-o piata publica)…

Filmul are consistenta celor petrecute intr-un vis, unde orice absurditate are sens, dar cand revii la realitate – slava Domnului – constati ca universul tau lucid e cel „corect”. Daca privim filmul doar ca pe un cosmar cu multiple episoade, atunci e suficient caci legaturile sau tranzitiile intre acte vor capta o logica destul de coerenta.
O logica-patologica, venita drept din Iad. ”

E singura chestie plauzibila , cu care sunt de acord si pe care am simtit-o in momentul cand priveam filmul.

Fara nota .

Pentru interesati postez filmul aici , si e ok sa-l privesti pentru ca inveti sa-ti dezvolti creativitatea , gandirea…