Un chien andalou ( 1929 …ohoooo )

Posted: August 9, 2012 in Scurt, SF

Bai deci devin complexat de filmele astea suprarealiste. Nu inteleg nimic din el si ma freaca , si chestia misto e ca degeaba cauti tu explicatia unui gest , cadru..degeaba. Filmele astea sunt ..arta! Sunt Picasso`urile industriei cinematografice .

Un chien andalou e un frantuzesc din `29 , in regia lui Luis Bunel ajutat de Salvator Dali , deci nu are cum sa iasa un film de inteles .

E scurt , are 16 minute , dar sunt cele mai ale dracu 16 minute de film din viata ta.

Scena de debut a filmului e ..socanta.un tip ii taie ochiul prietenei sale cu un briceag ( vezi poza de mai sus ) in timp ce un nor taie luna. WTF?!

Eu nu- in stare sa va explic preabine . Dar am gasit un tip cu o explicatie foarte buna din care o sa citez.

Zenor.Martin ( cinemagia.ro )

„Film de arta sau nu?… Aceasta ar fi cam prima intrebare pe care poti incerca sa ti-o pui dupa ce traversezi rapid acest scurt metraj sa spunem intens si plin de continut „de avangarda”. Su sa-i spunem pe nume, fara menajamente stilistice – dezechilibrat, pentru ca insiruirea anarhica a secventelor care se doresc a fi suprearealiste mi se par doar „mildly disturbing” (usor deranjante). Putem cauta oricate simboluri, interpretari si sensuri ascunse dar ar fi o risipa de timp si chiar ridicol, intrucat Dali si Bunuel nu au intentionat decat sa redea un fel de dicteu cinematografic automat, o pura manifestare a unui potential subconstient eliberat de guvernarea ratiunii.

Si au reusit spectaculos speculand intr-un fel morbid fobiile noastre comune! Sa luam sper exemplu pasajul din debut cu umoarea apoasa scurgandu-se dintr-un ochi taiat cu briciul exploateaza nivelul normal de aihmofobie care se afla in instinctul de conservare al fiecaruia dintre noi. Paralela cu luna pe langa care trece un nor e doar o diversiune pregatitoare pentru impactul psihic de soc si repulsie. Orice incercare de a face alte legaturi la nivelul acestei alegorii e o dovada de snobism critic. O mana taiata in mijlocul strazii – apotemnophobia. Apoi tanatofobia amestecata cu mirmecofobia si entomophobia (furnicile iesind din palma, fluturele cap-de-mort si desigur omniprezenta moarte)… Aproape ca tot filmul miroase a cadaverina. Si pentru ca tot veni vorba, ca fapt divers, ambii actori Pierre Batcheff si Simone Mareuil sau sinucis (actrita dandu-si foc intr-o piata publica)…

Filmul are consistenta celor petrecute intr-un vis, unde orice absurditate are sens, dar cand revii la realitate – slava Domnului – constati ca universul tau lucid e cel „corect”. Daca privim filmul doar ca pe un cosmar cu multiple episoade, atunci e suficient caci legaturile sau tranzitiile intre acte vor capta o logica destul de coerenta.
O logica-patologica, venita drept din Iad. ”

E singura chestie plauzibila , cu care sunt de acord si pe care am simtit-o in momentul cand priveam filmul.

Fara nota .

Pentru interesati postez filmul aici , si e ok sa-l privesti pentru ca inveti sa-ti dezvolti creativitatea , gandirea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s